A fost odată ca niciodată un elefănțel pe nume Noni. Era un elefănțel mic, gri și drăgălaș, care avea niște urechi mari și fine. El locuia împreună cu mama lui și cu surioara mai mică. Lui Noni îi plăceau aventurile și credea că dacă merge în junglă de unul singur, o să aibă parte de multe peripeții. Cu toate acestea, mama lui Noni nici nu voia să audă ca micuțul elefănțel să se ducă de unul singur în junglă.
Dimineața, când mama lui plecă la serviciu, îi spuse lui Noni:
„Noni, să nu mergi în junglă, pentru că te poți întâlni cu niște tigri periculoși!”
Dar Noni profită că rămase singur și a mers în junglă. Lui i se părea că jungla era un loc de joacă sau un loc de peripeții, dar nu era așa deloc. Vedea peșteri, palmieri, auzea păsările și pe tucanul Oco, cu care era prieten.
Tucanul Oco i-a spus:
„Bună dimineața, Noni! Dar tu de ce ești singur în junglă fără mama ta?”
„Pentru că mama mea s-a dus să cumpere niște… fructe”, minți Noni.
„Să știi că dacă te duci mai departe o să vezi o căbănuță în care sunt doi lei, doi tigri și cinci pisici”, l-a avertizat Oco.
Noni nu l-a crezut pe prietenul lui și a mers mai departe.
A mers în junglă și cum tot mergea el așa, a văzut căbănuța mică despre care îi povestise Oco. Dar Noni nu credea că e acea căbănuță și își spuse în gând:
„Lasă, asta nu e căbănuța despre care mi-a zis Oco. Mai bine mă duc în ea și mă odihnesc!”
Noni s-a dus spre căbănuță și a deschis ușa. A fost atât de speriat când a văzut că în ea erau într-adevăr doi lei, doi tigri și cinci pisici care se jucau cărți. Noni s-a speriat și a strigat „Ajutor! Ajutor!” Pisicile l-au atacat, la fel și leii, și tigrii. Dar Noni a reușit să fugă și să scape.
Când a ajuns acasă, a văzut că mama lui era deja acolo și aștepta la ușă, dezamăgită că Noni nu o ascultase. Mama i-a spus:
„Dacă ai mers în pădure, să știi că am aflat! Să nu mai faci asta niciodată!”
De atunci Noni și-a ascultat mămica și n-a mai plecat niciodată în junglă de unul singur.
lectura: Viorel Păunescu
sound editor: Ștefan Buculeasa