A fost odată ca niciodată, o purcelușă pe nume Gogoșică. Ea avea pielea roz, o codiță mică și răsucită, ochi albaștri ca cerul și un tutu roz.
Într-o după-amiază, a văzut pe cer un semicerc în mai multe culori: roșu, portocaliu, galben, verde, albastru, indigo și violet. Gogoșică se întrebă mirată: “De ce a apărut acest semicerc colorat pe cer?”
Dimineața, ea a vrut neapărat să știe ce văzuse, așa că a plecat la o plimbare și s-a întâlnit cu cel mai bun prieten al ei, vițelușul Michi. Gogoșică l-a întrebat dacă știa ce era acea chestie colorată de pe cer.
„Michi”, spuse ea, „știi tu oare ce era semicercul colorat pe care l-am văzut eu ieri după-amiază?”.
„Nu știu, Gogoșică. Și eu m-am întrebat. Dar cred că știu unde o să găsim răspunsul!”.
„Unde, Michi?”, întrebă purcelușa.
„La bibliotecă! Acolo sunt multe cărți și cu siguranță o să găsim o carte despre semicercul colorat”.
„Da! Bună idee! Hai să mergem chiar acum!”, răspunse Gogoșică.
Cei doi prieteni porniră spre bibliotecă. Acolo, bibliotecara era mama lui Noni elefănțelul. Aceasta îi recunoscu pe cei doi și îi întrebă:
„Bună, Michi! Bună, Gogoșică! Cu ce vă pot ajuta?”
„Am vrea o carte în care să aflăm ce era acel semicerc colorat pe care l-am văzut ieri după-amiază.”
„Aaa, vreți o carte despre curcubeu?”, spuse bibliotecara.
„Da, vrem o carte despre cucurbeu!”, răspunseră cei doi în cor.
„Cur-cu-beu. Spuneți dupa mine: cur-cu -beu! Curcubeu!”, spuse mama lui Noni amuzată.
„Curcubeu!”, au spus amândoi în același timp.
„Haideți după mine!”, spuse mama lui Noni. „Veniți să vă arăt cărțile despre curcubeu”.
Mama lui Noni i-a plimbat pe toate coridoarele bibliotecii, până la locul în care au găsit multe cărți despre curcubeu. Au răsfoit câteva și apoi au găsit o pe cea potrivită. Acolo scria:
„Curcubeul apare numai când plouă cu soare”, citi Gogoșică un pic dezamăgită. „Michi, să știi că mama a spus că plouă cu soare abia peste două zile!”. Michi se întristă.
„Nu-i nimic că nu vedem curcubeul chiar acum!” spuse purcelușa. „Oricum ne vom distra și ne vom juca. O să treacă timpul foarte repede, pentru că îl vom petrece împreună! Haide să mergem acasă acum”.
„Bună idee, Gogoșică. După atâta citit, mi s-a făcut somn!”.
Cei doi prieteni își luară rămas bun.
„Pa, Michi!”. „Pa, Gogoșică!”, spuse vițelușul.
Două zile mai târziu, așa cum spusese mama lui Gogoșică, afară începu să plouă.
„Ieeii! A început să plouă!”, spuse Gogoșică bucuroasă.
Și ca prin minune, pe cer apăru soarele. Gogoșică alergă acasă la Michi și ciocăni la ușă.
„Michi, Michi!”, strigă purcelușa, „Uite că plouă cu soare!”.
„Super! Hai să ne uităm dacă se vede curcubeul!”, răspunse vițelușul.
Când au ieșit afară, mare le-a fost mirarea. Pe cer era chiar un curcubeu!
„Vezi, Gogoșică? Din fericire nu a trebuit să așteptăm atât de mult! Doar două zile!”.
„Ai dreptate, Michi! Ce frumos e curcubeul!”, spuse purcelușa. „Dar cel mai important e că suntem prieteni și că ne uităm la el împreună!”.
lectura: Andreea Brașovean
sound editor: Alex Hosu
