Camionul zburător

Ticu era un camion roșu și vesel, cu o imaginație tare bogată. Îi plăcea să gonească pe drumurile șerpuite din sătucul lui până în oraș, ducând în spate mere, fân și uneori chiar lapte proaspăt de la fermieri. 

În fiecare zi, Ticu se uita la cer și vedea avioanele care zburau printre nori. 

„Ah, ce mult mi-ar plăcea să zbor și eu!”, oftă el.

Cea mai bună prietenă a lui, Vivi veverița, care locuia în copacul de lângă parcarea lui Ticu, intra mereu în discuții cu simpaticul camion. 

„De ce nu încerci, Ticule?”, îl întrebă ea, ronțăind o alună.

Ticu clipi din faruri. 

„Eu? Dar sunt doar un camion! Camioanele nu zboară”.

Vivi își clătină coada. „Dacă visezi asta, înseamnă că poți! Trebuie să ai încredere în tine!”, spuse ea.

A doua zi dimineață, Ticu împărtăși visul său cu celelalte vehicule din parcare.

„Să zbori? Camioanele nu zboară!” râse Ionel tractorul. „Ești făcut pentru drumuri, Ticule, nu pentru cer”.

Ticu fu dezamăgit. 

„Poate că are dreptate”, îi spuse el încet veveriței Vivi.

Vivi sări pe capota lui. „Nu-l asculta pe Ionel. Hai să vorbim cu cineva care știe mai multe despre zbor!”

Vivi îl duse pe Ticu să se întâlnească cu domnul Bufnițoi, cea mai înțeleaptă pasăre din sat.

„Așa deci, vrei să zbori?” spuse domnul Bufnițoi mirat. „E un vis destul de mare pentru un camion. Ești sigur că asta îți dorești?”.

Ticu încuviință.

„Bine. În primul rând îți trebuie aripi, Ticule”, spuse domnul Bufnițoi. „Și prieteni care să te ajute să le construiești. Începe cu pași mici și nu te da bătut”.

Ticu se apucă de treabă. Cu ajutorul lui Vivi, construi prima pereche de aripi din scânduri de lemn.

„Ești gata să zbori?”, strigă Vivi.

„Gata!”, răspunse Ticu. Gonit până în vârful unui deal, își întinse aripile și se lansă înainte. Dar, în loc să zboare, Ticu se rostogoli într-un morman de fân.

Vivi veni repede la locul accidentului. „Ești bine, Ticule?”.

Ticu chicoti. „Sunt bine! Doar nu era să-mi iasă din prima. Haide să mai încercăm!”.

Vestea despre încercarea lui Ticu de a zbura se răspândise în tot satul. În scurt timp, mai mulți prieteni veniră să-l ajute. 

Liniuță, pupăza năstrușnică, desenă planuri pentru aripi mai ușoare.

Beea, castorița cea harnică, îl ajută pe Ticu și pe Vivi și construi un cadru mai solid pentru aripi. „Aripile astea vor fi mai rezistente decât primele!,” spuse ea.

Dar nu toți credeau în el. Cioroiul Gică cârâi: „Camioanele nu sunt făcute să zboare! N-o să reușești niciodată!”.

Ticu îi ignoră pe cei care nu-l susțineau. Cu ajutorul prietenilor lui, micuțul camion continua să încerce aripi și să învețe din fiecare căzătură. Cu timpul, după multe încercări, Ticu și prietenii lui reușiseră să perfecționeze aripile. Erau mari și puternice, cu pene de barză adunate dintr-un cuib din sat.

„Astăzi e ziua cea mare, Ticu!”, îl încurajă Vivi.

Ticu plecă din parcare plin de optimism și se duse până în vârful celui mai înalt deal din sat. Se uită în jos și simți cum îi tremură roțile. „Dar dacă o să cad? De aici de sus pot să mă accidentez”, șopti el.

„Poți să o faci, Ticule!”, îi spuse Liniuță, care venise alături de ceilalți prieteni să-l susțină.

Ticu respiră adânc. Cu un „Vruuum!” puternic, o luă la goană în jos pe deal. Vântul îi prinse aripile și, pentru o clipă, se clătină.

Apoi, spre surprinderea tuturor, își luă zborul!

Ticu plutea deasupra câmpurilor și munților, cu aripile sale mari și puternice. Vântul îi șuiera pe lângă oglinzi, iar satul de jos părea o miniatură.

„Zbor! Chiar zbor!” strigă Ticu.

Vivi țopăia de bucurie. „Ai reușit, Ticule! Iuhuuu!”

Când Ticu se întoarse în sat, toți prietenii îl așteptau.

„Ești uimitor, Ticule!” spuse Liniuță.

Chiar și Ionel Tractoru’ dădu din cap, respectuos. „M-ai făcut să mă răzgândesc, băiete. Camioanele pot să zboare!”

De atunci, Ticu continuă să zboare și să-i inspire pe toți din sat. Datorită lui, celelalte vehicule începură să viseze și ele lucruri mari.

„Dacă aș putea ara mai repede decât vântul?” se întrebă Ionel. „Sau dacă aș putea urca munții fără oprire?”

Tudorică zâmbi, iar farurile lui străluceau cu putere. 

„Dacă un camion poate zbura, orice este posibil!”

lectura: Alex Ferariu