Chiți și Caramela în cămară

de: Sofia Marin

Clasa a III-a, Școala Gimnazială Dragomirești, DB

Profesor îndrumător: Orieta-Magdalena Matei

Într-o dimineață de toamnă veselă, când soarele strălucea domol pe cerul albastru, doi șoricei năzdrăvani, pe nume Chiți și Caramela, s-au strecurat în cămară. Cu ochișorii lor jucăuși și mustățile zburlite de emoție, au început să caute provizii. 

Chiți era mai năstrușnic, așă că, se urcă rapid pe masă și găsi o bucată de brânză parfumată și câteva boabe de grâu. 

– Caramela, uite ce am găsit! Mâncarea noastră preferată! 

Caramela se bucură și porni printre rafturi, în căutarea de alte mirodenii. Nu a căutat prea mult că a dat de un bol cu migdale și o oală cu smântână. Aceasta îi spuse lui Chiți: 

– Vreau să luăm repede bunătățile găsite și să plecăm înainte să apară Fiorosul, motanul cel mare și posac. 

– Stai fără griji, Caramela, Fiorosul doarme dus, e prea devreme să se trezească! spuse Chiți încrezător.  

– Chiți, mie îmi este teamă de el, nu vreau să pățim ca data trecută.

– Nu îți face griji, eu zic să mâncăm puțin, apoi plecăm acasă. 

După ce s-au săturat de mâncat, cei doi șoricei s-au ascuns într-un coș cu mere, unde au ațipit molcom, cu burțile pline și vise dulci în minte.

Caramela simți un miros și se trezi. 

– Simți și tu? întreabă Caramela tremurând.

– Da… miroase a pericol. 

Tocmai atunci, din umbră, au auzit un mieunat gros și prelung. Fiorosul, cu blana zbârlită și ochii galbeni ca focul, se afla în cămară. 

– Ajutor! Chiți, ce facem?! șopti Caramela, aproape paralizată de frică.

– Rămâi calmă! Sărim în spatele coșului cu mere și de acolo fugim spre ieșirea din spate, zise Chiți, făcând un plan.

Motanul a auzit ceva și s-a întors brusc. A pornit în goană după ei. Chiți s-a strecurat pe sub un raft, iar Caramela s-a cățărat pe un borcan cu dulceață, dar a alunecat. 

– Sari din nou, Caramela, poți! strigă Chiți.

În ultima clipă, Caramela s-a prins de coada lui Chiți și au sărit împreună într-o crăpătură din perete, scăpând ca prin urechile acului. Motanul a rămas privind încruntat, miorlăind nemulțumit.

După o întreagă aventură, cei doi șoricei au ajuns acasă, în cuibul lor liniștit. 

Cei doi au învățat că uneori curajul și prietenia sunt cele mai bune arme împotriva unui motan fioros, dar nu strică și puțină prudență.