Era o vară călduroasă și într-o grădină liniștită, într-un colț umbros și moale, trăia o ridiche. Nu era orice ridiche, ci o ridiche specială, care voia să rămână în pământ! Îi plăcea acolo. Era cald, avea liniște și… avea un prieten bun, pe Mitică Viermișorul.

„Mmm, ce bine-i aici!”, spuse ridichea, întinzându-și rădăcinile, așa cum o face orice om când se trezește dimineața.

„Așa e, Ridiche!”, răspunse Mitică. „Aer condiționat natural, întuneric de calitate și sol pufos! Să tot stai pe-aici, mai ales pe căldurile astea!”

Și cum stăteau cei doi așa, s-a întâmplat grozăvia. Lângă ridiche apăru un moș cu o pălărie uriașă, care spuse:

„Ia uite ce ridiche mare! O scot și-o pun în oală!”

Ridichea îngheță. Mitică făcu ochii cât cepele. Niște cepe mici, că și el era mic.

„Să nu te lași, ai înțeles?”, îi șopti viermișorul. „Rămâi pe poziții!”

Moșul vru să scoată ridichea din pământ, așa că se apucă de tras. Trase el, trase, dar ridichea nici gând să iasă.

„Muuult prea devreme pentru supă!”, strigă ridichea din pământ. „Eu aici rămân!”

Moșul chemă baba. Baba se ținu de moș, moșul de ridiche și… traseră, traseră, dar nimic.

„Să vină și nepoata!”, spuse baba.

Nepoata se ținu de babă, baba de moș, moșul de ridiche. Traseră toți! Nimic.

„Adu cățelul!”, spuse nepoata.

Cățelul se prinse de rochia nepoatei. Traseră cu toții. Nimic. 

„Haaa! Asta-i tot ce puteți? Hai că mă gâdilați!”, strigă ridichea.

Mitică râdea în hohote. 

„Mai pune niște mușchi, moșule! Hihi!”

Moșul și familia lui nu se dădură bătuți. Aduseră și pisica. Apoi sosi și… șoarecele! Se prinse şoarecele de pisică, pisica de căţel, căţelul de nepoată, nepoata de babă, baba de moş şi moşul de ridiche. Toată lumea trăgea de zor.

„Câtă lume pe o ridiche! De parcă n-ați mai văzut legume!”, strigă viermișorul Mitică, chicotind.

După ce au tras minute bune, și-au transpirat, moșul oftă:

„Nu vrea și gata. Poate n-o fi vremea ei…”

„Sau poate are planuri mari”, zise baba.

„Sau poate are rădăcini bine înfipte”, zise nepoata.

Cățelul dădu din coadă, pisica dădu din mustăți, șoarecele fugi.

Ridichea se relaxă și oftă fericită.

„Am învins!”

„Nu știu cum să-ți zic, dar… ai fost foarte cea mai tare ridiche! Să rămâi unde vrei tu și să faci doar ce vrei tu. Asta e treabă serioasă!”

Și de atunci, în grădina aceea, toată lumea știe: dacă ai un vis și-un prieten bun, niciun moș, babă, nepoată, cățel, pisică sau șoricel… nu te poate smulge de la ce-ți dorești!

 

lectura: Bogdan Farcaș

sound editor: Alex Hosu