Numele meu este Rafael și ai mei părinți m-au făcut să cred de mic că sunt un unicorn special, asta datorită cornului meu din care ies bule de fericire sau feribule, similare celor de săpun- de fiecare dată când sunt supărat, emoționat sau pur și simplu mă simt singur. Feribulele își fac apariția și în momentul în care alți unicorni din jurul meu împărtășesc aceleași stări.
La început mi-a fost greu să îmi fac prieteni tocmai pentru că acestă abilitate a mea îi determina pe cei din jurul meu să mă evite. Imaginați-vă o zi toridă de august, vacanța mare, în care mama vă aduce aminte că mai sunt câteva săptămâni până la începerea școlii și că ar fi cazul să vă apucați de temele de vacanță. Acela a fost momentul în care sute de feribule au erupt din cornul aflat în mijlocul frunții mele, spre îngrijorarea mamei. Am consultat chiar și doctorul, pe Zâna-Fluture Angela, iar ea și-a dat seama că are de-a face cu o abilitate ieșită din comun și că va trebui să învăț să imi controlez starea pentru a nu-i speria pe cei din jur.
Recunosc, în primii doi ani de școală am întâmpinat multe probleme: de la momentul în care ieșeam la tablă și bulele mele asaltau băncile colegilor , la orele de muzică- clipe în care, în loc de note muzicale, domnul profesor viziona un spectacol al bulelor. Mi s-a spus că îmi va fi imposibil să reușesc să fac performanță într-un anumit domeniu, așa că m-am gândit că ar fi bine să imi imit colegii: am încercat să joc baschet (dar de fiecare dată mingea era învăluită într-o bulă), m-am apucat chiar și de pictură..tot fără prea mult succes. Simțeam cum îmi irosesc clipele încercând să îmi dau seama care este scopul meu în viață și traseul pe care trebuie să îl parcurg pentru a mă simți cu adevărat fericit.
Într-o zi s-a transferat la Școala Unicornia cea care avea să îmi devină cea mai bună prietenă: Ava. Ea era un unicorn foarte ambițios, mereu premiantă, olimpică la Limba unicornă și balerină. Cumva mă simțeam în umbră, fapt pentru care am început să particip la competiții pentru a-mi demonstra că pot să câștig măcar o mențiune. Ne-am înscris împreună la Ultramaratonul Unicornilor și am început să ne antrenăm seară de seară.
Ava avea întotdeauna un timp mai bun decât al meu și văzând că nu reușesc să ajung măcar aproape de performanța ei i-am spus:
– Știi, eu m-am gândit să renunț. Cred ca m-aș face de rușine în fața celor care sunt atât de bine antrenați și în plus, feribulele m-ar putea încurca de-a lungul traseului.
– Rafael, cum poți să spui asta? Cel mai important este să participi, locul pe care îl vei ocupa chiar nu contează, și crede-mă pentru mine feribulele sunt cu adevărat speciale! Fără ajutorul lor nu aș fi reușit să îmi păstrez calmul în timpul testului de matematică sau să cânt în fața întregii școli…Tu..
– Dar eu credeam că feribulele încurcă lumea…atât!
– Cu toții ne dorim să te avem în preajmă și sunt fericită că ești prietenul meu. Tot ceea ce îmi doresc este să realizezi și tu cât de special ești!
Ava m-a încurajat să particip la Ultramaraton și sincer, eram pregătit pentru cea mai mare înfrângere din viața mea. Dimineața competiției a fost extrem de grea și chiar mă gândeam să renunț. Mi-am pus totuși echipamentul de alergare, si tricoul norocos: cel cu cifra 11 pe el. Singurul lucru pe care mi-l doream acum era să nu fie o zi a feribulelor…Pe cer, cațiva nori încruntați și-au făcut apariția, determinând zâmbărețul soare să se ascundă. Ava era calmă și mi-a spus că are încredere în mine, având în vedere că ne-am antrenat timp de o lună împreună.
Odată cu startul maratonului a început și ploaia. În acel moment feribulele au început să fie de necontrolat, învăluind pe rând fiecare participant. Interesant era că noi am putut să ne continuăm cursa fiind protejați de ploaie în interiorul feribulei. La sfarșitul cursei, ploaia s-a oprit iar feribulele s-au ridicat spre cer formand un curcubeu faBulos.
Recunosc că acesta a fost momentul în care am realizat că ceea ce mie mi se părea un calvar a fost capabil să aducă zambete pe fețele zecilor de participanți. Din acel moment colegii de școală au început să mă întrebe: Rafael Superunicornule, poți să ne dai o feribulă? Cred că atunci când voi fi mare voi fi doctorunicorn pentru a-i ajuta pe cât mai mulți unicorni să fie fericiți!
lectura: Mihai Mănescu
sound editor: Stefan Buculeasa
